1. Așa ca puiul cel de leu creștinul îndrăzneşte,
căci viaţa lui din Dumnezeu aievea o trăieşte.
/: În rugă, fraţi, surori, s-avem toţi îndrăzneală multă,
căci glasul dorului suprem Părintele I-ascultă! :/

2. Când valuri negre vin spre noi, să nu ne fie teamă,
căci înainte, nu-napoi, e raiul ce ne cheamă!
/: În lume, sigur, vom avea de înfruntat necazuri,
dar nu pot stinge dragostea, oricâte-ar fi talazuri. :/

3. O, Doamne-n lucrul Tău ne ceri curaj și îndrăzneală;
Tu nu uiți fapta cea de ieri și nici o osteneală,
/: dar, iată, vrem, și-atunci când vii, să îndrăznim spre Tine,
să nu ne curgă stropi târzii pe-o faţă de rușine. :/

4. De-aceea vrem ca Duhul Sfânt să umple-a noastră viaţă,
să nu ieșim din legământ, să-Ţi fim urmaşi pe faţă!
/: Să faci, din toţi copii Tăi, o mărturie-n lume:
cu orice preţ, pe orice căi, slăvind preasfântu-Ți Nume! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 243
Text: Constantin Moisa